Viaţa altcuiva

Şi te trezeşti într-o dimineaţă, după mulţi ani, şi nu recunoşti patul, nu recunoşti omul, nu recunoşti pisica. Şi te gândeşti ca poate visezi, că poate încă nu te-ai trezit şi te uiţi în jur şi încerci totuşi să te regăseşti în realitate... Şi totusi parcă este chiar casa ta, casa în care locuieşti de 6 ani, dar parcă azi nu-ţi mai aparţine, parcă în dimineaţa asta nu mai e acasă.
Te ridici din pat, speri să treacă sentimentul ăsta ciudat şi să te reechilibrezi în propria-ţi viaţă. Te duci, faci cafeaua, în timpul ăsta încerci să-ţi aminteşti ce ai visat... poate visul te-a făcut să te înstrăinezi... şi totuşi, tu niciodată nu-ţi aminteşti ce visezi...
Se trezeşte şi el... vine lângă tine să te pupe... te enervează, il respingi... Ai senzaţia că este străin, că nu-i al tău şi că te-ar enerva să te pupe... Desigur, primeşti întrebarea: dar acum ce mai ai? Răspunsul ar trebui să fie: nimic dragule, îmi eşti străin şi mă enervezi şi nu am chef să te pup, şi totuşi îi zici: mă ştii cum sunt dimineaţa...
Da, pentru că în fiecare dimineaţă te trezeşti in patul altcuiva, trăind viaţa altcuiva, cu şotul altcuiva, cu visele altcuiva...

Primul post

Sunt sigura că primul post este şi cel mai greu.. dar sunt la fel de sigură că nu prea contează, că oricum nu citeşte nimeni :). Aşa că o să scriu ce-mi doresc. Bănuiesc că e cam târziu să intru in "blogosferă" acum, când deja există o blogosferă mare, când lumea a ales deja pe cine şi ce să citească, dar, cum ziceam, acest fapt îmi oferă mie posibilitatea de a scrie cam ce vreau eu, de a o lua de la zero fără să fiu "urmărită" şi fără să mă gândesc ce zic unul şi altul despre ceea ce scriu.

Nu ştiu exact ce presupune un blog, dar îmi amintesc vag că îmi plăcea să scriu cândva. Îmi amintesc şi că mama a zis mereu că am talent la scris, pentru că ea îmi verifica mereu compunerile din clasele primare. Şi îmi mai amintesc că am învăţat cândva, la un job pe care l-am iubit, să folosesc diacriticele. Aşadar, cum s-ar spune, pot să consider că "I have what it takes".

Şi mai ştiu sigur că vreau să scriu, din mai multe motive, pe care le voi dezvălui încet încet, atât de încet cât să-mi dau seama chiar şi eu de ce vreau să scriu.. şi poate cândva, într-un târziu, să-mi dau seama şi cam ce vreau..

Mi-ar plăcea să fi trecut deja 5 ani, să nu mai am despre ce scrie şi să-mi fi elucidat deja toate misterele..
Dar suntem abia la început..